Legea empirică a mediilor (Empirical Law of Averages)
Legea afirmă că dacă se repetă un experiment aleatoriu, în mod independent şi în condiţii identice, atunci proporţia de încercări cu un rezultat dat converge la o limită interpretată ca probabilitate. Legea empirică a mediilor stă la baza teoriei probabilităţilor ca frecvenţe şi este mai degrabă o presupunere asupra funcţionării lumii reale, decât o lege matematică sau fizică.

Legea mediilor (Law of Averages)
Legea mediilor afirmă că dacă X1, X2, X3, . . . , sunt v.a. independente cu aceeaşi distribuţie de probabilitate, iar E(X) este valoarea aşteptată comună, atunci pentru orice e > 0,
P{|(X1 + X2 + . . . + Xn)/n - E(X) | < e}

converge la 1 după n. Echivalent, şirul de medii de sondaj
X1, (X1+X2)/2, (X1+X2+X3)/3, . . .

converge în probabilitate către E(X).
În cuvinte, legea mediilor afirmă că media observaţiilor independente ale unor v.a., care au aceeaşi distribuţie de probabilitate, se apropie de valoarea aşteptată a v.a. pe măsură ce creşte numărul de observaţii. Acesta este, de fapt, fundamentul multor aplicaţii statistice.