Mi amigo no encontró lo que buscaba, y según yo llegué a presumir, consistió en que no buscaba nada, que es precisamente lo mismo que a otros muchos les acontece. Algunas madres, sí, buscaban a sus hijas, y algunos maridos a sus mujeres, pero ni una sola hija buscaba a su madre, ni una sola mujer a su marido. Acaso—decían,—se habrán quedado dormidas entre la confusión en alguna pieza... Es posible—decía yo para mí,—pero no es probable.
Una máscara vino disparada hacia mí.
—¿Eres tú?—me preguntó misteriosamente.
—Yo soy—le respondí seguro de no mentir.
—Conocí el dominó; pero esta noche es imposible; Paquita está ahí; mas el marido se ha empeñado en venir; no sabemos por dónde diantres ha encontrado billetes. ¡Lástima grande! ¡mira tú qué ocasión! Te hemos visto, y no atreviéndose a hablarte ella misma, me envía para decirte que mañana sin falta os veréis en la Sartén... Dominó encarnado y lazos blancos...
—Bien.
—¿Estás?
—No faltaré.
—¿Y tu mujer, hombre?—le decía a un ente rarísimo que se había vestido todo de cuernecitos de abundancia, un dominó negro que llevaba otro igual del brazo.
—Durmiendo estará ahora; por más que he hecho, no he podido decidirla a que venga; no hay otra más enemiga de diversiones.
—Así descansas tú en su virtud; ¿piensas estar aquí toda la noche?
—No, hasta las cuatro.
—Haces bien.
En esto se había alejado el de los cuernecillos, y entreoí estas palabras:
—Nada ha sospechado.
—¿Cómo era posible? Si salí una hora después que él...
—¿A las cuatro ha dicho?
—Sí.
—Tenemos tiempo. ¿Estás segura de la criada?
—No hay cuidado alguno, porque...
Una oleada cortó el hilo de mi curiosidad; las demás palabras del diálogo se confundieron con las repetidas voces de: ¿me conoces? te conozco, etcétera, etc.
¿Pues no parecía estrella mía haber traído esta noche un dominó igual al de todos los amantes, más feliz, por cierto, que Quevedo, que se parecía de noche a cuantos esperaban para pegarles?
—¡Chis! ¡chis! Por fin te encontré—me dijo otra máscara esbelta, asiéndome del brazo, y con su voz tierna y agitada por la esperanza satisfecha. ¿Hace mucho que me buscabas?
—No por cierto, porque no esperaba encontrarte. | Prietenul meu nu găsi ceea ce căuta, și după cum am ajuns să bănuiesc eu, se dopvedi că nu căuta nimic, ceea ce e exact ce pe mulți alții îi mulțumește. Unele mame, da, își căutau fetele, iar unii bărbați își căutau soțiile, dar nicio singură fiică nu o căuta pe maică-sa, nici o singură femeie pe bărbatu-său. Poate — spuneau — or fi adormit în confuzia stârnită în vreo parte... E posibil — îmi spuneam eu, — dar nu e probabil. O mască veni ca din pușcă înspre mine. —Ești tu? mă întrebă pe un ton misterios. —Eu sunt — răspunsei, sigur că spuneam adevărul. —Am recunoscut dominoul; dar astă seară e imposibil; Paquita este acolo; mai mult, soțul s-a încăpățânat să vină; nu știm pe unde naiba a găsit bilete. Mare păcat! Uită-te și tu ce ocazie! Te-am văzut, și cum nu se încumeta să vină ea însăși să-ți vorbească, mă trimite pentru a-ți spune că mâine fără greș o să vă vedeți la Cratiță... Domino roșu și panglici albe... —Bine. —O să fii? —Nu o să lipsesc. —Și nevastă-ta, omule? —îi spunea unui individ foarte ciudat ce se împopoțonase cu cornurile abundenței, un domino negru ce îl ducea de braț pe altul identic. —Dormind o fi fiind la ora asta; oricât m-am străduit nu am putut-o convinge să vină; nu e alta mai pornită ca ea împotriva distracțiilor. —Așa te răsufli tu în virtutea ei; ai de gând să stai toată noaptea? —Nu, până la patru. —Bine faci. Între timp se îndepărtase cel cu cornurile și îmi ajunseră nedeslușit la urechi cuvintele acestea: —Nimic nu bănuiește. —Cum ar fi putut? Am ieșit la o oră după el... —La patru a zis? —Da. —Avem timp. Ești sigură de servitoare? —Nu ai de ce să-ți faci griji, căci... Un val de mulțime îmi tăie firul curiozității; restul cuvintelor conversației se pierdură între repetatele voci de: mă cunoști? te cunosc, etcetera, etc. Nu părea oare că steaua mea norocoasă mă făcuse să aduc în această seară un domino la fel cu cel al tuturor amanților, mai fericit, desigur, decât Quevedo, ce noaptea era la fel pentru toți cei ce-l așteptau pentru a-i lovi? —Pst! Pst! Te-am găsit în sfârșit — îmi zise o altă mască zveltă, apucându-mă de braț, și cu vocea sa suavă și agitată de speranța satisfăcută. Mă căutai de mult? —Sincer să fiu, nu, pentru că nu mă așteptam să te găsesc. |