ProZ.com translation contests »
5th ProZ.com Translation Contest: "Travel" » Italian to Romanian » Entry by Lidia Matei

Source text in Italian

Translation by Lidia Matei (#3160)

Superati i 51 anni, il pensiero scansa la stanchezza e si rifugia nei sogni di 30 anni or sono, tornando al giorno in cui raggiunsi la maggior età. Quel giorno mi dissi che avrei viaggiato in tutti quei luoghi esotici e lontani che mi attiravano con promesse di appagamento di ogni specie.

E di viaggi ne ho fatti, ma raramente quelli che avrei sperato. Solo adesso, entrando nel secondo mezzo secolo della mia vita, accetto che va bene lo stesso non essere andata alle Maldive, non aver preso l’Orient Express, non aver soggiornato al Ritz. Forse farò ancora in tempo e forse non me n’importa neanche più tanto.

I viaggi sono stati altri, spesso faticosi, come il primo lungo cammino che mi aspettava dopo quel fatidico compleanno. Un crudo e buio viaggio verso la maturità, tenendo per mano un padre che chiudeva il suo soggiorno terreno ben troppo presto.

Così, nel mio diario di viaggio, stipo ricordi che non si catturano con la macchina fotografica … le voci dei miei avi siciliani che vibrano tra i ruderi di Selinunte … lo sguardo dei ragazzi di strada di Johannesburg, venuti da noi e restii a tornare nella loro terribile realtà … le lacrime dei veterani dello sbarco a Pachino tornati su quella stessa spiaggia a distanza di 60 anni … la neve che fiocca sul filo spinato di Auschwitz … la paura dei miei compagni di viaggio nella malattia che, avendo portato via mio padre, tornò a chiamare anche me. Ma io feci orecchie da mercante.

Angela Arnone. "Diario di viaggio".
După vârsta de 51 de ani, gândul alungă oboseala şi se refugiază în visele de acum mai bine de 30 de ani, întorcându-se la ziua în care am împlinit vârsta majoratului. În acea zi mi-am spus că aş vrea să călătoresc în toate acele locuri exotice şi îndepărtate care mă atrăgeau cu promisiuni de mulţumire de orice fel.

Şi am călătorit mult, însă rar în acele locuri pe care le-am sperat să le văd. Numai acum, păşind în a doua jumătate a secolului vieţii mele, accept că este bine şi aşa, fără să fi văzut insulele Maldive, fără să fi călătorit cu Orient Express-ul, fără să mă fi cazat la Ritz. Poate că voi avea încă timp să le vizitez de acum încolo sau poate că oricum nu mai contează aşa mult.

Călătoriile au fost de altă natură, de cele mai multe ori obositoare, ca şi primul drum lung care mă aştepta după acea aniversare fatidică. O călătorie sălbatică şi întunecată către maturitate, ţinând de mână un tată care şi-a încheiat sejurul vieţii mult prea devreme.

Astfel, în jurnalul meu de călătorie, păstrez amintiri care nu se imortalizează cu aparatul de fotografiat … vocile strămoşilor mei sicilieni care vibrează printre ruinele din Selinunte … privirea băieţilor de pe strada Johannesburg, care au venit la noi şi nu mai vor să se întoarcă în realitatea lor înspăimântătoare … lacrimile veteranilor de la debarcarea în Pachino întorşi pe aceeaşi plaja după 60 de ani … zăpada care fulguieşte pe sârma ghimpată de la Auschwitz … teama colegilor mei de călătorie de boala care, doborându-l pe tatăl meu, s-a întors şi după mine. Dar eu m-am făcut că nu înţeleg.

Angela Arnone. "Jurnal de călătorie".